"And then I asked him with my eyes to ask again yes and then he asked me would I yes and his heart was going like mad and yes I said yes I will yes." James Joyce

el are o pasăre albastră în ochiul drept
pe cel stâng îl acoperă cu palma
rămâne zborul sfărâmat
între iluzii
spre capătul irisului dau de clișee
le pipăi carnea fierbinte
scriu cuvinte
despre fericire
și-adulmec prin somn trenul acela care nu oprește în nicio gară
voi pleca cu el la amiază
la ora cinci

el nu poartă ceas duce timpul când într-o aripă când în alta
strivește minutele în cerul gurii
ca pe boabe de strugure verde
sunt înaintea lui cu câțiva ani
dar pare să nu-i pese
l-aș putea aștepta o vreme în valea plângerii
să m-ajungă din urmă să țină timpul în loc
dar el îmi privește sânii și-mi spune
că-i amintesc de ceva din copilărie
mă mângâie și-

aștept s-adormi ies joc ruleta rusească cu gloanțe oarbe/ sau nu
n-am să înțeleg vreodată de ce într-un oraș străin toate străzile
duc în același loc
țin ochii închiși. apăs. vino spui nu știai?
e ultima haltă în paradis degeaba aștepți trenul acela nu mai oprește aici

el mă poartă de mână pe sub balcoane de piatră
îmi arată odăi în care nu vom locui niciodată
îmi vorbește despre vise de care voi uita
știu. la etajul al doilea ai încuiat toate temerile tale
temeri înalte cu picioare lungi cu părul prins în coadă de cal
și mâinile albe
vii uneori să le vezi poartă rochii de seară pantofi sidefii
îți picură șampanie dulce în vene ai vrea să le strigi
să se oprească nu le știi numele spui la întâmplare
femeie-
dor-dorință-durere
ele te-mpresoară cu brațe pătimașe
cobori scările
pasărea-ți palpită în piept îi frângi mijlocul
ea nu țipă te privește cu ochiul rămas
foarte albastru
pe strada asta să nu mergi niciodată singur
doar când vei vrea să-nveți să plângi
plânsul se citește cu genunchii vineți
cu fața spre răsărit

el curăță în fiecare noapte arma cu glonțul pe țeavă
stă cu degetul pe trăgaci
e jocul preferat dinaintea somnului
în piept mi-a crescut o inimă cu o mie de gânduri
pentru o mie de vieți de-acum înainte
am de plecat de la linia opt
e ultimul tren
tu spune `nainte povestea tinereții fără bătrânețe
să nu te oprești

acum știi
numai unuia din noi în zori îi va trece
prin tâmpla stângă
ca un glonÈ›
iubirea