Melancolie adânc înfiptă în sufletul meu
Tu nu ești aici și nu vei fi niciodată
Am sperat că mă vei lua în seamă dar acum și speranța a murit
De ce mă pedepsești?
Cu ce am greșit atât de mult încât să devin moartă pentru tine?
Nu mi-am imaginat niciodată cât de mult voi suferi din cauza ta - din cauza nepăsării tale
Ești dragostea mea și motivul pentru care exist
Ești coșmarul meu pentru că nu trece o clipa fără să mă gândesc la tine, iar tu rămâi rece la suferința mea, nu mai pot îndura
Nu pot trăi fără tine, fără să-ți aud glasul, fără să îți văd chipul, fără să îți simt parfumul pielii care mă ține încă vie pe lumea aceasta
Nici pe lumea cealaltă nu mă vei iubi?
Atunci nimic nu mai are rost...