Privind în ansamblu, de ceva timp încoace am observat că s-a schimbat ceva. Până nu demult nu reușeam să-mi dau seama nici măcar de ce natură era schimbarea. Acum însă știu : sărbătorile iernii sunt “de vină”.
Aceste sărbători ne motivează ca să fim mai optimiști, mai încrezători în noi înșine, și să prețuim fiecare clipă alături de cei dragi, oriunde am fi – într-o cafenea, într-un parc, acasă sau la un concert.
În ultimă instanță, dacă vorbim despre concerte, implicit vorbim și despre artiști.
Mihai Trăistariu este un artist care a debutat anul acesta în cariera lui solo cu o baladă de succes, având în vedere latura romantică a tinerilor de la noi din țară.
Sensibilitatea cu care au răspuns ei – și nu numai – la piesa lui cât și un concert ar garanta reușita unui spectacol de zile mari.

Dimineață. Probabil, ora 10. Eu și Mihai Trăistariu ne întâlnim la recepția unui hotel și voi juca rolul unui reporter amator. În planul de discuție va fi inclus și repertoriul său pregătit pentru concert, și planurile lui pentru anul pană la care au mai ramas doar vreo 30 de zile, chiar și politică, artă, sau... altceva.
Urmează ca să facem două “popasuri” în Iași. Mai întâi vom merge într-o instituție unde există numai artiști, ce-i drept, în devenire : Liceul de Arte “Octav Bancilă”.
Pășind pe holurile liceului, vom intra într-un amfiteatru unde Mihai va cunoaște tinere talente de la secțiile canto, balet, teatru și de la secția arte plastice.
Acum mă gândesc – poate v-ați dat și voi seama – că nu ne-ar permite timpul să facem cunoștință cu fiecare dintre acești copii, și atunci vom participa cu toții la un recital. Si nu unul oarecare, ci un recital susținut chiar de toți acești elevi.
Pe “scenă” vom avea plăcerea de a asculta unii elevi cântând, sau de a lua parte și la alte intervenții artistice din partea tinerelor talente de la secțiile teatru și balet, iar nu în ultimul rând, poate chiar cel mai important detaliu – decorul va fi realizat din lucrări semnate de elevii de la secția arte plastice.
Odată ce se va finaliza această întalnire cu o ședință de autografe – vom parcurge și cel din urmă “popas”, tot în mediu artistic. Vom urca la ultimul etaj al Casei de Cultură a Studenților, unde Mihai s-a perindat în timpul studenției sale, pregătindu-se să devină informatician. Adică vom merge la teatrul studențesc Ludic.
Aici prioritare vor fi amintirile – amintirile lui din trecut, iar apoi poveștile altora, din prezent.
Aceasta este ziua pe care mi-aș dori să o petrec împreună cu Mihai Traistariu. Dacă voi putea depăși limita de a inventa doar aceasta zi, și dacă tot suntem la capitolul amintiri, voi sărbatori ziua în care voi scrie în jurnalul meu : “a fost un început promițător; acum sunt redactor”.


Notă: cu acest text am participat la un concurs și am fost unul dintre 20 de câștigători.