seara asta ne intampina cu un fulg de cenusa
amortit de doua inimi ce bat geaman in ceruri
eu aici tu, acelasi prezent in care stelele mor -
calatorim impreuna pe o aripa cu care am devenit

unul


fiece stea - o mie de cuvinte se sting in lumina
tu stai, impartind portocale coapte in sirop de asteptari
eu... eu sbor pe supt ape, cautand inecat painea ta calda
la masa ne doare mereu transformarea de-apoi

dorul


zborurile zboara de la sine, cum noi ramanem aceeasi
intre aceleasi lacasuri in care pamantul ne e prieten
frate - dorul meu, noi chiar nu putem fi... ?!
am ridicat armele acum, luptam amandoi alaturi pentru

acelasi cuvant

dintre orhidee am ales una de-i spune simplu: crin
intotdeauna aripile tale erau petalele mele preferate
ascunse printre zborurile noastre intre stele doream
sa existe o stea a noastra, sa dam nastere unei veiti

Crina