*
mă învîrt obstinant în jurul coliviei cu nuferi
ne dăm tîrcoale unul celuilalt
dintr-o pornire sinucigașă ucid căderea la întîmplare
și toate zilele îmi par nimerite
numărătorii inverse
dorul

*
îl privesc

mă privește

*
din toate pozele tristețea are culoarea ambrei topite
respiro între două tăceri
cuminți
ne așezăm singurătățile la vedere
ca o întîmplare despre lume
picură în palme
de dincolo
iubirea
se confundă cu moartea

*
aleatoriu suspendată într-un surîs
cum al pietrei ce
în imuabila ei perfecțiune ar dezvălui misterul
fericirii
de n-ar fi deja desăvîrșită în stabilitatea ei simplă și nerostită

*
o prietenă îmi spune că "dragostea este o capră cu violoncel"
știi tabloul acela al lui chagall
eu împletesc margarete în coronițe de iarbă
le dau drumul pe apă
ofrandă zeului peșterii

*
aștept
nu pot fereca ploaia în camera aceea dintr-un vis color
în care doi protagoniști se sărută fără cuvinte
scenă desfășurată în relanti
iarăși și iar
extract de viață în 15 milimetri


*
mă întorc în mine aprind lumina
dau dezlegare la fluturi
îmi amintesc în două cuvinte
cuibărirea