i se făcuse milă, abdomenul pulsa

mi-e frică să cobor până la tine –
călăuza o să mă ducă din zonă și camera dorințelor n-are ușă,

se vede

și?
e vorba despre abandon, înțelegi
cum eram cu fereastra deschisă
se făcea că hopper mă lumina din râu

(farfuriile astea zdrăngăne când întind brațul)


uite! lumea christinei se desface bucată cu bucată, hotărăsc pe loc:
eu sunt christina (îmi atragi atenția: e alt pictor)

atât de slab, cum poți fi? neclintită veioza, camera are două paturi; călătorim suprapuși –

doamna cu pălărie și taior citește
cartea e un animal de companie pe picioarele încrucișate, peisajul nu e atins
nimic nu e atins de nimic

și nici măcar nu facem parte din album. reconfigurăm iarba, vom da pagina mai târziu