Am incercat sa prind viata din jurul meu, sa o strang in pumni si sa o inghit cu nesat pentru a-mi hrani sufletul.Am inteles ca sunt o fiinta devoratoare.Am inteles ca trebuie sa asimilez totul si sa nu permit sa-mi scape ceva...
"Doresc fierbinte sa ma indepartez,dar mi-e teama;
O farama de viata, neconsumata inca, ar putea sari-n scanteie
Din vechea minciuna ce arde-n tarana
Si explodand in aer, sa ma lase pe jumatate orb."
Asa mi-am dat seama ca eu sunt ceva de care oamenii se tem din cele mai vechi vremi, sunt un "Demon"...si tot atunci am ras in hohote de acesti oameni prosti si i-am privit cum tremurand infricosati isi aceptau soarta.I-am absorbit cu nesat adanc in fiinta mea...si le-am daruit in schimb lacrimi de durere si extaz...sunt "Devoratorul de suflete", cel ce nu poate uita, sub blestemul incognoscibilului.
"...aceasta moarte incapatanata, nesfarsita,
aceasta moarte vie,
care te ucide,oh Doamne
in lucrarea ta chibzuita, in trandafiri, in pietre,
in stelele neimblanzite
si in carnea care arde,
ca un foc aprins de un cantec,
un vis,
o nuanta de culoare care atrage ochiul.

poate ca ai murit eternitati acolo,
fara ca noi sa stim,
noi drojdia, faramele, cenusa ta;
ca o stea mimata de propria-i lumina,
lumina goala in lipsa stelei insesi
si care ajunge pana la noi
avand ascunsa in sine
o infinita catastrofa."

Uneori cand intorc capul spre inceputul acestui vis si imi trimit privirea catre amintirile din adancul constiintei mele mi se pare ca ma vad acolo departe foarte departe, atat de departe si de diferit incat nu ma pot recunoaste si in acelasi timp simt cu putere nasterea esentei mele a, ceea ce sunt.
"Din cauza pasiunii mele,spun
ca ma urmareste ghinionul.
Nu conteaza
ca s-ar putea sa fie insusi diavolul.
Stiu cum sa mor."
Cand am inceput sa scriu v-am spus ca mi-e frica sa exist...dar acum sunt ingrozit...doar ca nu mai conteaza, ca luptator am inglobat si acceptat de mult ca o simpla parte din mine aceasta bucata de realitate si am imbratisat-o prin impecabilitate.
"Oare eu sunt acela care umbla in noapte
prin camera sau este cersetorul
care dadea tarcoale prin gradina
la ceas de asfintit?

Privesc in jur
si vad ca totul
e si nu e la fel...
Fereastra a fost cumva deschisa?
Nu cumva adormisem?

N-avea gradina un verde palid?...
Cerul era curat, senin...
Acum sunt nori
si vant,
iar gradina e trista si intunecata.

Oare aveam parul negru...
Eram imbracat in cenusiu...
Acum am parul cenusiu
si-s imbracat in negru...
Asa sa fie mersul meu?
Iar glasul care acum rasuna in mine
are ritmul vocii mele de demult?
Oare sunt eu sau este cersetorul
care dadea tarcoale prin gradina
La ceas de asfintit?"
.................................................