Am rupt firul de iarbă pe care Andante se oprise într-un apus repetat. I-ai cântat melc, melc, codobelc și-n loc să-și scoată cornițele a cântat și el: Aș curge ca Alpheu înspre izvoare, din tărmul meu înalt ieșind din mare și-aș mai lăsa din unda unui val, să nască iar Năluca din nechezat de cal. Ca să schimb vorba i-am povestit despre frunzele spinului. Știu de ce ai evitat floarea de cicoare, mi-a zis el, luându-și zborul ca un fluture...