revin formele-capcană, cu prelungiri nefirești, tentaculare. mă prind atunci când e frig și inert totul în culoarele de oameni. supliciul zilnic - între două pulsații, sistolă neagră.

formele își urmăresc judecata. instanța neiertătoare își scrie în mine edictul: prima fărădelege - ochii închiși. a doua - uitarea de sine. a treia - trecerea prin celălalt ca printr-o moarte. pedeapsa supremă este imperativul distanței.

formele se așează în straturi multiple. absorb orice lumină, aerul, fluidele. genunchii îmi alunecă, mă întind pe o cruce de apă.

aștept prima pedeaspă - evitarea ochiului de către ochi. aștept a doua pedeapsă - absența cuvântului. aștept a treia pedeapsă - disoluția în nonsens.

vina de a fi curge prin capilarele luminoase. vina de a nu fi devine un infarct incomplet. suspendare între două ființări imposibile.

și numai Dumnezeu își pleacă umerii, să numere mai departe zilele fără suflu