Dragul meu,
eu am să plec un timp.
Am aflat un loc între ape
unde cresc măslini sălbatici.

Trei magi îmi vor descânta
în alfabetul pietrelor.

Noaptea să lași ușile deschise
și câteva firimituri de copilărie pe masă.

Poate va trece vreun înger să se odihnească.

Să nu uiți să-i iubești pe toți în locul meu,
pînă la sfârșit
dar să păstrezi în palme
doar glezna femeii
care ți-a sfințit cămășile.