nu infloreste nimic aicea
si din cer curg
doar vechile ploi ale lui aprilie
cuvintele stau agatate de poduri
si mai sunt inca femei
ce-si tin poala rochiilor adunata
pentru a le culege
se sterge in palma zilei linia inimii
un praf galbui inlocuieste soarele
ritm de moarte tresare pleoapa de plastic a orasului

nu inverzeste nimic aicea
copacii au bratele atat de goale
pasarile doar isi imbraca solitudinea
la ceasul crud al amiezii
cu bucata de cer ramasa
o lehamite cu ochii ca ceara
tolaneste in madularele orelor otrava