îmi place ordinea ta cum pui hainele mele în bagaje mereu deasupra cămășilor tale să nu le amestecăm
să-mi vină mai ușor
felul în care așezi lingurița de cafea pe șervețel ca și cum ar fi lucruri străine
somnul tău matinal mîna stîngă pe inimă buzele întredeschise cruciulița de lemn
hanoracul tău verde
îmi place cum te uiți la mine nu înțelegi de ce plîng în genunchi pe pat simplu
dezbrăcată
nu te ating azi
doar sunt

în mijlocul camerei mele mă întind
nasc
nasc o femeie care-mi seamănă perfect
are alunițe mici pe sîni pielea ridată în jurul ochilor și miroase toată
a păr ars
din ea iese încă o femeie din ultima încă una acealeași mereu se adună atîtea încît se cațără unele peste altele alunecă
trup pe trup ca niște pești aproape roz
unul din gura celuilalt se îneacă și avortează fără întrerupere pe o suprafață înghețată
așa carne informă udă și lungă pe jos
despre care povestesc ca despre iubire

te privesc îmi ești drag atît de drag că mi-e și frică
mi-e frică