Eram odata un suflet comunitar.Rataceam strazile in cautarea unei adrese(cineva imi vanduse un pont cum ca la intersectia dintre strada Iubirii si bulevardul Iluziei se afla un cer).
Ploua foarte tare in noaptea aceea.Prin valul de picaturi am zarit un suflet.Parea a fi unul mare,desi aripa lui avea aceeasi marime ca aripa mea.I-am propus sa ne unim,pentru ca daca aveam aceleasi aripi,puteam zbura,deci ajunge mai rapid la cer.Am continuat drumul in zbor,norocul nostru ca ploaia incetase.Dupa aceasta am intampinat si ceata si furtuna.Dar si Soare.Am calatorit atat de mult cu acest suflet,incat atunci cand ne-am apropiat de destinatie,am constatat ca m-am invechit in el!In acel moment mi-a spus ca nu mai are nevoie de aripa mea caci este prea uzata-ii trebuia una noua.Era atat de nerabdator sa ajunga la cer incat mi-a luat si inima!Si asa am ramas in mijloc de bulevard,fara aripa si fara inima.Un suflet nevaccinat si fara adapost.Stiti ce se intampla cu aceste suflete?Sunt adunate si puse intr-o cutie cu mii de alte suflete impartasind aceeasi poveste,in speranta ca cineva va veni dupa sufletul lui.Daca nu vine nimeni,atunci i se ofera niste aripi de plastic,dar la ce folos?Nu se poate zbura cu astfel de aripi!Asadar,cum sa mai ajunga la cer?!
Am sperat si eu ca sufletul meu va vei sa ma ia..ba chiar am prelungit termenul de stat in cutie!Nu a venit.
Am aflat mai apoi ca fusese impuscat pentru port ilegal de aripa.
L-au ingropat in cer.