“mă duc să fac o plimbare lungă” (sylvia plath)




somnul de noapte e un animal mic și fragil. greu de prins.
când mă întorc dintre ore cu mâinile goale
patul mi-e cel mai apropiat amant.
în tăcerea lui îmi așez zvâcnetul
ca niciodată pe coapsele altui bărbat.

***


dimineața se înnegrește în ploaie,
își umflă extremitățile de cadavru învelit
în folii ude și reci.
răgușesc.
gâtul meu e un culoar lung de spital
traversat de tărgi pe care stau întinse cuvinte bolnave.
veghez la căpătâiul lor îmbrăcată în negru.

cultiv eschivările, închid valvele. deasupra
vin la rând săptămânile lunile anii
și toate mâinile jovial transpirate
puse la uscat pe umerii mei subțiri ca niște lame de ras.