să nu-mi ștergi mormântul să nu-mi lași flori
(am fost un pasaj necesar)

sunt o poartă
împodobită de sărbătoare
prin care tu
treci
lepădând
odată cu hainele tot ce n-ai fost
înainte de mine

te înnoiesc
mă consumi

la capătul drumului
pe care îl deschid
stă viața ta sărutată din mers
în călcâi

și de altul pe gură

___
Copyright Adela Setti