Adormi in creierii mei de cateva luni incoace.
Imi faci cucuie sexi prin cap si-mi pierd echilibrul din cauza ta. Nu mai aud si nu mai ascult de ceilalti care-mi spun sa te evacuez odata.
Mi se prelinge emotia inspre genunchi si nu ma pot desprinde de gesturi autiste cand incerci sa parchezi in curtea mea. Ma amagesc singura-stiu ,doar vrei sa vezi daca poti face una laterala cu spatele.
Ma ascund in rotiri de trunchi pe ritm de viori tremurande si pian trist, in salturi prin vegetatia secata ca s I mine de speranta.
Nu mai cred ca vii, toamna…
Astept fumul de sambata seara si spume de hamei cald.si fac promisiuni despre cate o sa dezbat cu tine. Cand colo, imi exersez buzele inclestate cand apari ca o stafie.
Nu cred ca va mai bate vantul de acum…
Si as sta intinsa pe marginea autostrazii, si tot ar fi mai putin penetrant decat privirea ta.
Imi caut linistea prin iarmarocuri, ca sa-mi sopteasca irisul negru ca n-am motive sa fiu cum sunt..
Si parca primavara nu mai vine…