Eu nu mai spun nimic
Căci nu aparțin acestei lumi
Sunt cu capul în jos
Cu piciorul întors
Cu ochiul stors
................
De lumina vieții
Ce stă să plece ...
Cu ultima picătură
Din roua dimineții

Te-am lăsat în lumea umbrelor
Cu o geană închisă
Cu gura de lut.....
Sculptată în vănt
Cu mâini de ape curgătoare
De nisipuri mișcătoare

...........
Sunt aproape de cer
Văd prin fum că totu-i mister
Îmi simt trupul istovit
...........

Mă trageti în jos
M-ati prins de un picior
Îmi luați măsuri....
Am auzit că îmi faceți
O rochie din lemn
Pantofii mă strâng
Probabil sunt noi
......

Sunt o păpușă băgată la cutie
Îmi oferiți: flori....coroane
E buchetul de întâmpinare...

La capătul vieții... mă așteaptă EL
În vălul lui negru... etern
Dansăm împreună... pășim mai departe
Îmi oferă brațul lui ferm
E rece, dur, strângere de oțel
.................

Mă poartă pe drumuri
Ascunse vouă
Nu-i ce visăm
E chiar mai bine
E nunta de care ...
Nu putem fugi

Mire imi e MOARTEA
Iar eu mireasă-i sunt
.................