Așa…
Așa a început tot! Cineva a vărsat curcubeul, cenușa coardelor, fildeșul fărâmițat de lacrimi de elefant, TOTUL într-o cochilie numită inimă. Apoi cu lut și nori a creat brațele, picioarele și a modelat un cap. Þi-a tatuat un nume pe umărul sufletului tău și te-a lăsat în bolul mamă. Acolo ai învățat să râzi, să guști, să alergi, să dansezi, să auzi, să visezi… să fii TU. A urmat clipa în care ai îmbrăcat lumina și ai văzut primii ochi… Așa a început al doilea început! Ai deschis caietul ridat bizar și l-ai întinerit cu stângăcii, a urmat jocul cu aerul până te-ai îndrăgostit de cuvânt. Ai deschis porțile templului pergament și ai uitat să mai vezi. Așa a început al treilea început! Ai privit surâsul albastrului, ai adulmecat amintirile, ai îmbrăcat pielea-muzică. Ai renunțat la încălțări lăsând talpa să sărute lemnul-scenă; ai permis bluzei cu glugă neagră să alunece pe brațe, atingându-te de aer. Te-ai ridicat pe vârfurile-vârfuri și ți-ai scrântit nepriceperea până la pricepere, apoi ai făcut piruete. Așa a început al patrulea… Nu! Nu mai are rost să scrii! El este, îi cunoști existența, auzi cum bate în fluidul roșu din tine… este o nouă prefață.