între noapte și zi tu ești certitudinea mea
când luna umblă vagaboandă prin cer
și respirația porumbel călător mișcând aerul
se ghemuiește în piept atât de aproape de inimă
încât mi-aș dori ca timpul să se oprească în loc
de parcă nimic n-ar fi existat înaintea noastră
și nici nu va mai fi după noi
de dragul tău universul și-a încetinit umbletul
minge oprită în mâna iluzionistului
ce și-a pierdut brusc algoritmul jongleriilor
mirându-se cum iubirea nu poate fi un iepure alb
scos la comandă dintr-un joben și nici un șir de eșarfe
într-un nod strânse pe care apoi întâmplător să le tragi
una câte una din mânecă în jurul firului lipicios
deasupra lumii păianjenul țese acoperiș de mătase
mai puternică decât oțelul mai elastică decât cauciucul
înmiresmată fibra precum nucul din grădina bunicii
păstrează în noi copilăria cu obrajii de soare pătați
suntem tineri azi în arșița verii îmblânzind hergheliile viselor
ori poate dragostea noastră înseamnă toate acestea la un loc
doar așa înspre grădina apelor inorogul își poartă blândețea
sub o umbrelă de iarbă quasarii își clădesc cuib de dor
neobosită iubirea nemuritoare doar pentru noi strălucind
în foșnetul lanului cu foi de porumb adună miezuri galactice