Parfumul smochinilor
se pierde în farmecul cerului de azur

În vale cetatea aruncă umbre obosite

Pe-o cărare întortocheată
urcă spre piscul muntelui
un grup restrâns
patru bărbați

Vântul uscat ce bate dinspre pustie
îi determină să-și acopere fața
dar drumul suie încăpățânat
mai departe

Asudați și obosiți
ar vrea să se-odihnească
dar scopul e prea sfânt...

Au ajuns! Dar...ce?
Unde-a dispărut Învățătorul?
Și cine-i acest înger de lumină?
Și cine-aceste umbre
izvorâte din hăurile istoriei
ce-I stau alături?...
Să fie Moise?! Ilie?!
El..fața Lui e soare
și hainele - lumină!
Dar ochii Lui...e Domnul!

Ca fulgerați căzură muritorii
cu fețele-n pământ.
"E bine-aici!" șopti sfios
Sf.Petru - crezuse c-a ajuns în Rai...

Îi destrămă iluzia însă
O Voce care zgudui temeliile cerului,
O Voce care răsună străbătând veacurile:
"Acesta-i Fiul Meu!
...de El să ascultați!"