Și am alergat mult, am alergat până la apă.

Mi-am muiat pana verde și atunci a venit un viermișor, să mi-o sărute. L-am luat cu mine și am alergat, și s-a făcut fluture.

Alergam cu pene colorate și am urcat în primul copac – și am smuls pana mov înflorită roz și am lăsat-o într-un cuib părăsit. Și au venit păsări.

Am alergat printre pietre și pantofi și am lustruit o cismă de pescar – și I s-a umplut, în fiecare noapte, napatca de raci și știuci.

Am alergat mai departe și am vazut, asezat pe un gard, un înger căzut- și i-am dat pana albă și a zburat spre cer.
Începeam să obosesc și m-am așezat pe o prispă în ruine și am vazut o bătrânică, imagânandu-și satul prin cataractă. Era mereu iarnă, în satul ei. Și i-am mângâiat ochii cu pana brună și s-a bucurat să mă vadă; când văzuse ultima oară o șopârlă, acestea nu aveau pene.

Nu mai aveam puteri și mi-au căzut și ultimele pene – și s-a umplut câmpul de ovăs, brusture, crini, trandafiri, iarbă și buruieni.

Spinii dinăuntru s-au digerat, de foame și sete, și cei dinafară mi s-au tocit pe drumuri. Am dăruit penele. Mi-am schimbat pielea. Și am ajuns la tine un rest de sopârlă. Femeie.