nu era destul de clar dacă începuse cel de-al doilea război împotriva târâturilor însă era cert că iscoade năpădiseră țara.
la spânzurătoare cu ei, vrăjitori de cuvinte, pe rug!!! striga mulțimea de suflete snobile. mitocani, la arme mitocani. acesta era începutul și sfârșitul, alfa romeo și omega.
nu-i bai, mi-am zis eu năpădit de gândul dreptății
cu care îmi făceam de joacă din time to time numai ca să treacă time-ul
eu cam eram deacord cu arderea vrăjitoarelor pe rug.

astfel mi-am început înghițirea nevinovată de expresii
venea câte-o zurlie cu chip spoit ș-apoi se dezmățau repede șirurile de matracuci


mărturisesc mă lepăd

de toate aurile fără âuri
și de toate verbele neconjugate
la prezent pentru că uite
am la activ norma de litere

„mia căzut panan cerneală fără voie
so șterg, mărită doamnă, so șterg nui chip
și mă iartă”


am început atunci despărțirea noastră în silabe
eu tu noi


acesta a fost gândul cavalerului neutron în cea de-a șaptea seara de priveghi


*acest text nu se consideră literatura, nu are nimic cu vrăjitoarele, matracucii sau zurliile