Am pustiit o pajiște din tinerețea mea...
Cineva mă-nvățase odată :
"Solul se îngrașă dacă-l arzi".
Aiurea.
M-am ales numai cu scrumul.

De ciudă,
c-am ars-0 pe uscat
și de 1-ul chiampalâu prin miriște,
m-am îmbătat c-o iluzie,
răsfăț total :
se făcea că înotam într-un banc de pești
cărora le băusem toată apa.

Rău e să fii bou în zodia peștilor...
iar sunt de serviciu la plug
și lor,
ce le pasă : dau din coadă și din colț,
zici că-s mâțe, toată-ziua,
d'alea mofturoase,
de halesc de la pește în sus,
sub,
"rien ne va plus".

Să mai zici că pisicile nu-s curve...

Off...
Până la urmă, ce mai contează:
pisică, pește, proxenet, rozătoare, poli-zgârcă,
orice : tot un fel de cameleon,
numa' bou cu dobândă la vedere să nu fii.

O să mă cer la avizierul pentru amatori :
"disponibil",
poate scap de sărăcie,
da'... ,
tare mi-e, că dau de alta.