si ea se opreste...
"nu am devenit inca persoanele ce santem meniti sa fim"...ochii lui sunt patrunzatori insa vocea lui tremura...
"bineinteles ca nu!" ii vine ei sa strige..."sant oameni de doua ori mai batrani ca noi ce nu sant inca ceea ce sant ei meniti sa fie - santem destinati sa imbatrim impreuna, sa ne gasim in oglinda noastra si asa sa completam unul pe altul...bineinteles ca nu - santem ori prea departe unul de altul ori prea aproape - prea concentrati sau prea confuzi...prea ocupati sa gasim acea persoana ce trebuie sa fim...iar tot ceea ce vreau la urma urmei, insa doar in cazul in care acea persoana esti tu pentru ca altfel va trebui sa imi continui saga si nu ma incanta deloc pentru ca stiu deja cine sunt si vreau pe tine asa cum esti si cum vei fi...bineinteles ca nu santem inca pentru ca refuzi sa deschizi ochii sa vezi cat de minunat esti - pentru ca esti deja persoana ce esti menit sa fi - si sa vezi peste dezatisfactia ta"...
insa toate aceste ganduri l-ar speria asa ca ea deschide gura si sopteste " probabil ca nu"...