Te-am căutat în iarna-n amorțire;
Am găsit doar ger și în cumplitul frig
Nu mai aveam putere să te strig
Și am simțit în mine pustiire.

Mi-am cântat odata cu vioara
Melancolia din sufletul preaplin
De dragoste, în care numai vara
Mi-a pus coroană sublimul ei senin.

În verde crud te-am căutat iubire
Și te-am găsit în toamna mea târzie
Acuma știu că-ntreaga mea menire
Este un foc ce arde-n veșnicie;

Căci te-am găsit în slova și în versul
ÃŽn care mi-am scris prima poezie
Și am trăit în timp cu universul,
Dar inima mi-a fost mereu pustie.

În ploi rebele-mi voi spăla păcatul,
Să fiu curată precum e albul crin,
Să nu mai pot simți decât înaltul,
Spre El să mă îndrept, să mă închin.