'jump' strigă Abdulah

un pas înainte

cădere în gol

pielea tresare la îmbrățișarea translucidă a apei/ un potpuriu de bule
răcoarea umedă inundă ființa de jos în sus
ajunge la tîmple/ penetrează neopreonul
pătrunde în urechi
trompa lui Eustachio negociază cu succes diferențele de presiune
acum timpanele recunosc ușor
foșnetul scoicilor în nisip și setea ritmică a plămînilor

deasupra marea își închide încet trapa de lumină
soarele, un boț de ceară topită se diluează continuu/ ca mierea în ceai
sub mine adîncul lansează o ceremonie salină a descendenței
spirala gravitației e blîndă, mă ia de mînă/ mă conduce lin înspre neant
algele părului mîngîie fața
gleznele camuflate în gumă flexibilă schițează pașii
unui balet în 'slow-motion'

ultima rază solară se îneacă uitîndu-se după mine
culoarea dispare, pupilele întunecă treptat ochii
sînt un caracter-gri într-un 'film noir'
cilindrul apasă între omoplați/ abisul strînge pieptul ca o realitate
pentru o clipă cît veșnicia/ susul și josul se amestecă
într-un fel de alba-neagra
brațele zvîcnesc din umeri, mîinile caută
inima se zbate în timpane
'3+2 = 5 = truth'
aerul desprins din alveole lansează baloane subacvatice
le privesc oarecum distrată, m-aș înălța cu ele înspre normal
însă verticala mea se îndreaptă spre străfunduri
calmul revine

aproape de finalul privirii adîncul prinde contur
o umbră se ivește din podeaua mării,
crește
ia forma unui monstru marin adormit, inofensiv, imens:
SS Thistlegorm

masca îmi ascunde uimirea
înmănușate degetele se apropie cu sfială
sa nu trezească trecutul
mă încumet
atingerea e moale
haina de alge (ultima generație) acoperă cu solemnitate rugina
adunată de peste cinci decenii
cu epava de mînă, plutesc
mă legăn în tangaj
(tangoul mării al cărui ritm îl urmezi fără a face nici un efort)

cer telepatic permisiunea de a păstra imagini pe retină
tăcerea Ei este afirmativă
în jur
crustaceele, la început speriate, ies din cochilii
se apropie, îmi studiază echipamentul
se întreabă dacă am suprafețe poroase/ propice cohabitării
ori dacă sînt dispusă în a deveni/ un nou model de coral în următorii zeci de ani
peștii trec pe lîngă mine indiferenți, respectînd o oarecare distanță
îmi cunosc bine specia și de ce e capabilă

cadranul ceasului se luminează
numere digitale apar
valoarea lor înseamnă ceva
timpul capătă un fel de importanță vitală
rațiunea năpădește creierul
sinapsele se aglomerează cu întrebări tehnice
cît mai am?
cît aer? cîte minute? cîte respirații?
apoi
O privesc...

'cum se spune la revedere fără cuvinte?'
buzele încleștate pe regulator sînt neputincioase
ochii îi aruncă un ultim mesaj
Ea înțelege/ I s-au facut atîtea destăinuiri mute
algele mi se agață de privire/ ori părul?

fruntea se înalță, caută cerul
ascensiunea e un drum abrupt
apa împinge, bulele de aer se măresc, niște mingi
n-am voie să mă ridic mai repede ca ele
costumul este invadat de furnici invizibile
urechile pocnesc în decompresie
Marea Roșie își deschide trapa
lumina pătrunde, soarele orbește, gura respinge cauciucul
A E R
plămînii se inundă cu el
o mînă întinsă/ mă agăț cu putere
trupul se desprinde cu greu smuls din îmbrățișarea valurilor

'Alhamdulillah!'

primul zîmbet terestru

Abdulah!