ne uitase fericirea ieri
într-o crăpătură de lume

doar o iarnă nepromisă
se auzea gemând
sălbatici cu noi
până la dumnezeire
ne-am scos inimile
le-am dat cu capul de nori
până s-au înzăpezit

ne-am iubit cu toamna
în scrâncioburi de rouă

mai avem atâta poveste...