sufletele coboară în pijama pe stradă
strângând în mână amintirea ca pe o portocală
și numără cu ochii spre cer:
„antantedizemanepedizemanecompaneantante!"

gala mușcă noaptea din lună
până își albește gingiile și sângele
purtate prin nisipuri mișcătoare
își agață pielea peste aurora boreală
ca un steag de pace
se dezbracă de carne și de oase în fugă
plutește printre stele și meteoriți
trage de nervi și tendoane ca de elasticele din copilărie
și sare șotronul peste găuri negre

un triplu salt în desenul căii lactee
cu toate valurile rupte de piatra încercării de zbor
o tzucahara cu întoarcere
printre ceasuri ce curg cu plasmă și sentimente
se întinde ca o aripă de flamingo
să coloreze zidurile chinezești zidurile plângerii
se înfășoară în ursa mare
mirosind a lup ce-și adună iubirile în haită
bate monede cu steaua polară din inima lor
și acoperă lumea cu dansuri și hipnoze
ca o mantie regală în hermină de iarnă

se joacă gala!
învârte universul ca pe un yo-yo
din atriul drept în creierul sufletelor

visează gala!
visează și strigă :
„gala a murit trăiască globul de sticlă al galei!"

sufletele se întorc
îmbrăcate în litere de foc și basme
își culcă realitatea sub pernă
își sărută copiii și le povestesc noaptea albă
în care s-au ascuns de pământ