"..fructul și sămânța nu sunt un scop, sunt numai un mijloc. nu despre sămânță este vorba, ci despre însămânțare."



oare cum putem îmbrăca sfârșitul în obiectivitate?
și de ce nu alergăm cu toții spre ieșire, la căderea cortinei?
îmi opresc cuvintele în pântec și mă înclin spre publicul mort. e un peisaj gri, ce imi pune ființa intr-un contrast de calitate. desăvârșit.
niciodată sfarșitul nu a fost mai luminos. mi-am epilat dramatismul deunăzi: o să plouă fiindcă sunt multe spații de umplut.

rânjesc, post-sărut.