desenam aripi pe umerii nopții
ești bolnavă de lună
ziceai
și-mi dădeai să ronțăi poezii de ciocolată

ședeam cuminte sub cuțitul unui zâmbet
cioplind femeie în trup de înger
mă-ntorceai pe dos ca să te vezi mai bine

îmi potriveam moartea
după inima ta