de mâine dimineață
n-o să mai scriu ca până acum

cred că e vremea să întorc umbra
dintre firele ierbii și să las
iubirea din cuvânt să
rătăcească într-un sân de femeie

firește

o să dorm mult mai mult
lângă femeia geloasă pe
blugii mei mulați

o să șterg praful
pe toate nimicurile și o să
închid lumina între coaste
locul unde ieri îmi țineam neputința
toate frustrările o să le arunc
la coșul cu rufe murdare

o să pun și puțină muzică
poate un blues
așa mai răresc din gânduri
în spatele șifonierului
tatuat cu păianjeni


gata cu drumurile lungi
cu așteptatul lângă semafor
și cu biletele de tramvai perforate
la a doua stație

o să golesc noaptea din mine
ca să pot învăța să râd

și dacă o să mai am timp
o să dărâm toate gândurile
o să-mi vopsesc gardul în alb
lăsându-mi capul pe spate
ca să mă văd trecând prin
albastrul fisurat al cerului...

Dumnezeu mă va privi îngăduitor