Mă bate gândul să plec din nou în Africa. Tu, eu și elefantul ăla mov care ne urmărește de ceva vreme.


Mă bate gândul să mă întorc în casa din chirpici din Estul Cubei. Cu două cămăruțe și un pat din lemn. Masiv. Un pian în sufragerie și un caiet cu melodii de Bach. Dar eu nu știu să cânt. Nici tu nu știai.

Te simt departe, dar încă te simt. Și mirosul tău de flori de câmp mă sufocă.
Am în cap scurtmetraje cu tine. Sârbești. De Kusturica.


Timpul e un elefant mov.