nu știai că
teii sub care treci sunt prietenii mei
și-mi dăruiesc respirațiile furate ție

nu știai că
zăpada pe care calci mi-e soră
și-ți adună toți pașii să mi-i ofere

nu știai că
apusul ce-ți adună zâmbetul
și răsăritul ce-ți pescuie mirarea
îmi sunt frați gemeni
ce-și plătesc datoria
prin dâra ochilor tăi


dar știai că
n-am ce face
doar cu respirațiile, pașii, privirea ta

știai că fără tine
teii sunt muți
zăpada bătrână
răsăritul și apusul doar două clipiri de bec

știai și pășeai zâmbind mai departe-n ninsoare