Am un vortex in stomac.
Azi noapte, în somn, am răsturnat scrumiera pe parchet. În zori am zâmbit scrumului ca unui prieten care a gresit. Am călcat în toată mizeria cu satisfacție pentru ca arsura este întotdeauna moale.
Cu tălpile gri am intrat la dus și am lăsat apa rece să îmi spele picioarele. Mi-au rămas cenușii. Aduceau a ceafa unui mort.
Am un vortex în stomac, care suge tot ce îmi intră dimineața pe sub buric.
Floarea de pe noptieră a murit. De mult așteptam. Până la urmă totul arde sub vraja lui Oz cel Male și Telibil. Am înfășurat-o în ziarul de ieri și am aruncat-o ceremonios în coș.
Las urme în toate camerele, urme amestecate. Eu am tălpi de cărbune.
În mijlocul camerei m-am întins. Abdomenul mi s-a încordat și călcâiele au dat avânt. E frumos să te uiți printre picioarele suspendate pe cer și să privești cum răsare soarele deasupra muntelui..venus.
Scrumiera rânjește încă de jos. În dinți îl are pe Oz cel Male Și Telibil.