Astăzi, când soarele apune din nou pe perna eterului înspumat de clarul albastru
Șoaptele vor adormi din nou în începuturile vieții
și se vor naște mâine de dimineață
fără să clipească, afară în soare.

Iar, când vor răsări și primele lumini de aur ale zilei albastre
Vor zbura toate gândurile unei nopți ce a rămas, un astru
Vor ciripi gândurile sufletului adânc
În mijirea zorilor de sfinți.

Va renaște prima lacrimă de ploaie a zilei de mâine
Va cânta și malul mării, plin de stâncă
Despre toate ce se întâmplă în această lume.

Despre viața, care păsește aproape de întunericul clepsidră
Despre ce se aude ziua, când se naște lumina
Despre voci și despre simplele cuvinte.

Iar, când din nou noaptea va apune alături de ziua de mâine
Va păși câte un astru la lumina lumânării
Ca să ofere, liniște adâncă, serii.