................................
mă opresc să-mi ningă tâmpla
floare dragă de castan
palma-mi strânge arsura frunții
vina miilor de gânduri,
o cunună adunată pe cărarea multor ani...
zic
din zicerea lungită
din cărarea unui vis,
un boboc prea-crud de fată,
și-n petale de poveste stau pe floarea de cais...
................................
tu
te lasă într-un zâmbet răscolește-n mine iar
o poveste de iubire-n strălucirea unui zar...
las deci zarului nădejdea
că-n hazard e ușa-n gard
și pun vântului scânteia dintr-un pai pe care-l ard...
................................
scutur cu regret din plete
floare dragă de castan
primăvara asta este doar o copie banală
un pretext umil de viață,
printre râsete zglobii, gâlgâite și țipate
joaca pe asfalt cu pietre ....
verde-crud pătat,
stropit
cu amare flori ce mor,
ca iubirile trecute
transformate ca o joacă, ca o glumă peste ani
misticul
nedefinit
cuvânt - dor
.................................