Limba ta prinde unduiri de bici. Corpul mi se dresează , infidel. Ne creionăm în cuvinte simple: vreau să te fut, mă faci să zâmbesc, mi-e dor de fundul tău.

Mă simt însărcinată cu un copil care dorește să se nască prematur. L-aș prefera mort în mine decât născut după 7 luni.

Îmi place să te miros. Aș putea să îți sorb întreaga ființă cu un pai, printr-un singur por.

Noi nu suntem altceva doar pete de sânge, care, asemenea unei larve arzând ne scurgem ușor printre adieri de vânt.

Totul e bine. dumnezeu e o centrală nucleară.

Copil șaten cu lumini albastre, stăm toți cu ochii strânși în conserva ruginită a lumii. Sarea ne alunecă între pleoape și ricstusul rupt al mării sfredelește limba, o pisează pe cerul gurii.

Sunt plină de fire de înaltă tensiune.
Sunt ceasul din bucătărie, cu manoșele montate invers.

Doar niște neoane ieșite din pământ. Parfum amar în aer.