O limbă ascuțită de pământ, fugită de la țărm,
rămasă suspendată-ntre două lumi,
... atât de perfect, încât
am crezut c-am zărit „insula din ziua de ieri”.

5-6 cățelandrii și vreo doi-trei pui,
mari campioni la salutul lătrat... în sincron
cu datul din coadă nebun,
fac înconjurul lumii doar într-un minut;
O pisică mare-mare, galben-tărcată
ce pare a fi indiferentă,
dar de fapt foarte atentă-
spălându-și la nesfârșit blana,
deja mult prea curată.
(formarea zen inițială, bate-o vina)!

Primitoare și deschisă, caldă,
cu piciorele bine-nfipte-n apă și-o față ușor mirată,
ne salută... o casa pescărească-naltă;

Nu mai aparține nici apei,
nici pământului,
așezat pe prispă, ne privește... nefiresc de normal,
un pescar.

Năvoadele plictisite
așteptă cuminți
să reînceapă sezonul de pescuit...

o alunecare pe apă, barca...

Imagine deconcentrantă,
desprinsă parcă dintr-o vedere din Deltă,
ce a reușit să facă liniște
pentru o milisecundă-ntre minte și suflet,
suficient pentru a-mi oferi o amintire brută,
numai bună de șlefuit... multă vreme de acuma-nainte!