Aveam doar capul în poala sa
și am construit o scară
până în vârf de munte.
soldați germani urcau pe ea,
cu spatele la noi.
Am schimbat programe TV clipind,
mi-ai cântat ceva de la Bregovic.
Þi-am desenat conturul întinsă pe nori.
Mâine am să mor
strivită între buzele-ți uscate.

Nu, Vali, e imposibil să înnebunești!
Nu, doar cerul pare discul de apă
ce plutește în găleată (tu știi să înnoți?)
doar zgomotul făcut de pașii ce ne urmăresc
e tic-tacul ceasului din bucătărie.

Nu. nu înnebunesc,
doar te-am urcat pe
marginea balconului, etajul 10.
doar ți-am desfăcut picioarele și te-am sărutat
cum sărut icoanele, pe furiș, grăbită.
Zeii râdeau în abisele lor de catifea mestecată
și scuipată apoi de voi, dumnezei...a dracu' fumători!

Nu,nu...
Doar tremur toată și mă agăț de tine,
disperată. E observabil?

Cerul se sparge de pământ ca un fulger în pungi de plastic.