Întâi de toate tu erai acel brad verde
Acel torent de cuvinte
Cu savoare de mure sălbatice
Șeful horei la
Sărbătoarea cătunului
Vestitorul atât de vorbareț
Pe scena naivă a vieții tale
« Cine joacă și nu strigă
Are -n gură mămăligă»
Mic refren, odiseea ta
A atras atenția soarelui
Surprinzător țăran,
Călător senin
Sătul de oile infernale
Sosind candid
La porțile orașului
În sandale
Să atingi exaltat
Cauciucuri grele
Cabine metalice
Murdare
Să trimiți în sat cu evlavie
Kilograme de mălai
Ori de sare
Iubitul doamnei Bovary
Proletare
O numeai “unguroaica mea”
Ea se topea de plăcere
Anonima campioană a
Savuroaselor
Enorme sarmale