înainte să ies cu geanina în oraș
aș sta cam o lună să chibzuiesc
pe urmă m-aș pune pe treabă:
m-aș trezi în fiecare dimineață la patru jumătate
cînd cică energiile sunt bune
aș sta în poziția corp mort, în postura muntelui
și apoi în toate posturile posibile și imposibile de hatha yoga
aș bea toată ziua chai și-aș mînca numai orez
seara aș face alergări pe sub felinarele electrice
și cînd aș adormi aș adormi cu poza geaninei pe piept
invocîndu-i inconștientul

căci la o fată așa cum este geanina
nu te poți duce oricum
fără grație în gînd sentiment și mușchi

nu te poți duce dacă nu știi să cînți la chitară
sau dacă nu știi pe de rost poemele renegate ale lui kavafis

este imposibil, mucos fiind, să vezi chipul geaninei și să nu mori
este imposibil să nu știi să faci spaghete și s-o vezi pe geanina
sau să nu știi să desfaci o sticlă de vin bun
doamne ferește

cînd cineva se întîlnește cu geanina- și eu știu asta dintr-un tratat foarte vechi- trebuie să fie neapărat amiază,
aer sufocant, flori-grenadă și lumea, da, însăși lumea
trebuie bine pregătită cu o seară înainte
pentru pasul regal al geaninei
istoria comprimîndu-se atunci
pentru o oră