adăp o fântână cu ochii verzi
umbra ta bea și se preface
în pământ rar


sângele meu transformă pieptul într-un pod
sub care se înțepenește luna
mă clătesc cu setea trecătorilor

smulg o bucățică de cer din ochiul
stâng
să eliberez păsări negre
cu gheare de stolon

pământul îmi trece înapoi în aripi


și exersăm
cântece de leagăn
pentru prunci

morți