...simt ... oare aș avea ceva de spus?!?...dar nu orice...ceva interesant, captivant, semnificativ...original... și lista ar putea continua;
Probabil că rutina zilnică, grijile și tot ce se intâmplă la un moment dat în viața fiecăruia, ne schimbă...pe mine una mă schimbă durerea celor din jur...mă transformă considerabil, irecuperabil...nu suport să văd oamenii suferind...aș fi dispusă să fac orice...numai să îi scap de griji...dar cât de naivă pot să fiu...cum pot eu schimba ceva ce nu ține de mine? Cu ce drept, cu ce putere?!?
Chipul bătrânilor, în special, reușește să își lase o amprentă puternică asupra mea,probabil datorită faptului că îmi iubesc bunicii nemărginit de mult...
...nu am un motiv anume pentru care simt nevoia de a împărtăși aceste simțăminte...e pur și simplu ceva mult prea intens pentru a nu îmi elibera sufletul!
În general am mereu ceva de spus...nu neapărat lucruri alese, ci sentimente și gânduri...exact ceea ce mă caracterizează...scrisul...idiferent dacă scriu pe o coală de hârtie, pe un șervețel, sau pe o bucată de hârtie ruptă dintr-o cutie...dacă ceea ce simt se cere scris...eu mă supun și dau naștere frazelor, sau versurilor...
Am avut ceva de spus...poate nu captivant...am spus o fărâmă din mine...din iubirea mea pentru ceilalți...și atât!