azi ară ceasurile
cu limba mare țin hățurile
cu cea mică se agață de fustele țigăncilor
care vând porumb copt lângă mintea cailor

mii de zâmbete i se deschid pământului
pe mâini pe fețe pe obraz
copiii sar pe niște clape neacordate
răsună tristețea de plâng copitele
dracilor nimeriți acolo atunci

un chimir se târăște în stradă
de partea cealaltă lumea trebuie să aibă
un sens