ne vom inocula din nou indiferența
în inimile siluite de disperare
altă dimineață va naște în noi
setea de a întinde capcane destinului

ne măsurăm cu palmele singurătățile
desenând cercuri invizibile pe
trupurile arate de buze și plivite de ochi
așteptând o recoltă ce nu va să vie

așteptarea e ca o regină a haremului
nu vom putea trece de ea
până când eunucul numit incertitudine
nu se va retrage din ușă spre a-și lua simbria

atunci în umbra iatacului informal decorat
ne vom scutura de zilele năpârlite
vom eradica inconfortul dimineților
corectând cu liniștea din aburii fiecărei cafele
orice eroare egală cu un sărut nedăruit