Plâng norii astăzi pentru suflete vii
Ce se zbuciumă-n lipsuri; cumplita furtună
Rănește adânc, le face pustii
Și plouă-n rafale și tună!

Cad stropi de ploaie pe frunze mișcate
De vântul pribeag furișat prin copacii
Aplecați peste inimi uscate
Și gem de durere, săracii!

Lipsesc iubirea, căldura, iar norii
Își varsă potopul de lacrimi din cerul
Ce-așteaptă-n răbdare ca zorii
Să vină, să-nlăture gerul.

Treziți-vă voi ce călcați în picioare
Iubirea, demnitatea și-aduceți furtună,
Că-n lume, prin crânguri și-ogoare
Plâng norii, trăznește și tună!