În ceasul 13 tâmplele lovesc a jale surdă
cerșeam iriși de la albe comori calde
am strâns la piept brațe cu vârfuri tocite
stai la dreapta mea, icoană pe moarte.

Cred că îți cerneam verosimilul pe gene
sau cel puțin pendulam tăcerile tale acre
explicațiile deveneau încet de prisos
atâta timp mi se pusese eticheta de enemy
not friend but foe bun de pus sub radicalism.

Mi-ai spune piatră, eu ți-aș răspunde om
ti-aș spune Ana, tu ai răspunde Tolstoi
și ne-am jura scâncete desenate cu creta
pe nisip rămâne urmă de trup topit de gânduri.

O, femeie, distrus-ai tu credința milenară
și bruta din mine ce-și spunea bărbat odată
tapet făcui din oarba mea privire.
te proscriu, you`re wanted for existing
inside my wounds, my life and spirit.

(extras din același jurnal al unui alcoolic de viață,
actualmente la dezalcolizare).