alexandra petrovna a adormit cu capul pe masă
iar a băut vodca aceea împuțită pe care o vinde
daniil abramovici mai mult pe sub tejghea decât la vedere
alexandra petrovna alexandra petrovna davai
e ora închiderii duceți-vă acasă o zgâlțâie
cârciumarul cu mâinile lui jegoase
ia mâna de pe ea daniil abramovici strig eu
lasă că o duc acasă pe alexandra petrovna
haideți doamnă e târziu și iar o sa vă sfâșie rochia
câinii ăștia nenorociți din târg doamnă
alexandra petrovna se apără ce-i drept cu umbreluța ei
cu dantelă pe margine o amintire veche de la veneția
dar ce parcă ei dulăii turbați au auzit de veneția
după miezul nopții sar la orice trecător
indiferent că are umbrelă din veneția
sau din gubernia arhanghelÈ› un lucru e clar
după miezul nopții nu ai ce căuta pe uliță
în ciuda vârstei alexandra petrovna
mai are încă pe chip trăsăturile de noblețe
ale vechii ei familii care de secole a stat
mereu în preajma familiei imperiale
a rămas în târgul acesta așa ca o relicvă
a vremurilor glorioase de odinioară
când o privești pe alexandra petrovna
parcă vezi lumini strălucitoare la ferestre auzi
valsurile vineze care răsunau dincolo de zidurile
palatului chiar până în urbea noastră de la
marginea...
alexandra petrovna se lasă greu pe brațul meu
se clatină de pe un picior pe altul
parcă ar dansa
știi să dansezi ivan ivanaci
da doamnă cazacioc lasă asta ivan ivanaci
vals domnule vals
nu știu doamnă n-am avut ocazia
te învăț eu ivan ivanaci
alexandra petrovna locuiește singură într-o
casă mare de lemn cu trei caturi
casă în care înainte stăteau servitorii
din casa cea mare au făcut dispensar
bine ca n-a luat-o vreun împuțit de comunist
zice mereu alexandra petrovna
măcar nenorociții ăia sa aibă ceva de acolo
ivan ivanaci
da doamnă
dumneata scrii poezii
da doamnă din când în când
lasă lasă că știu eu
am cărțulia aceea a dumitale pe măsuța de noapte
chiar doamnă ce spuneți au apărut atât de puține exemplare
și dumneavoastră să aveți unul mă surprinde
știu multe despre dumneata ivan ivanaci
te invit mâine seară la un ceai am multe să-ți arăt
cu mare plăcere stimată doamnă între timp
alexandra petrovna se trezise de-a binelea
am ajuns la poarta casei fără să ne sfâșie câinii
s-a desprins de brațul meu cu o eleganță rară
noapte bună ivan ivanaci te aștept mâine seară la un ceai
să nu uiți ivan ivanaci poete
nu doamnă am să vin negreșit
în aceeași noapte alexandra petrovna a murit
a găsit-o dimineața femeia care îi făcea curățenie
primăria a preluat cheltuielile de înmormântare
a preluat casa obiectele care au mai fost găsite
au fost puse în vânzare pentru acoperirea cheltuielilor
am trecut și eu pe acolo mi-am cumpărat cărțulia
cu poeme pe prima pagină stătea scris cu litere
elegante ,,acest poet al depărtărilor mele..."
caligrafia doamnei alexandra petrovna trăda
inteligență bunătate generozitate și multe alte însușiri
pe care numai o doamnă crescută la curtea țarului
le putea avea.