nu erau decât el și El plus țăranii
țăranii ăia de-i puneau la rană
copacii când cădeau în genunchi

unul le lua feciorii
și-i făcea apostoli
altul le lua fiicele
și le făcea fericite

unul cu minunile
altul cu poezia
se plimbau din sat în sat
vânzând oale în care-și țineau oamenii
iubirile calde
mai făceau un ban
să-și cumpere locul în rai

până ieri când țăranii
au ieșit cu coasele după monștrii
de le furau feciorii și fiicele
și s-au trezit el și El
unul a zis "fugi doamne
că-i abat eu de la tine!"
altul a răspuns "fug marine
dar unde să mă duc?"

ăsta de-i zicea marin
a rămas printre oameni
ăla de-i zicea marin doamne
a rămas singur
că furase chimirul cu bani
și-și cumpărase locul în rai

de atunci a mai făcut o minune
a trimis un fir de păianjen
să se urce poezia pe el

ea a rămas
și-o pun țăranii
(ăia de-i pun la rană
copacii când cad în genunchi)
pe suflet
când se taie în coase