eram tânăr
eram viguros și aveam plete bogate
ocoleam drumurile principale și
răspunsurile directe
fabricam lumini în topitoriile gândurilor
spărgeam lemne cu barda și
capete cu privirea
anihilam orice tentativă de intimidare
cu o sfială simplă și calculată

azi sunt un bărbat oarecare
nici mai frumos nici mai interesant
îmi maltratez cu regularitate ficatul
în cârciumi de mâna a doua cu amici dubioși
pierd vremea căutând șabloane de viață
după care să-mi croiesc un model auster
pot să-mi închipui o grămadă de lucruri
și să creez un milion de chestii fără însemnătate
numai din dorința de a ieși mai în față

nu mi-e lehamite de mine ci de ziua următoare
întotdeauna mai terifiantă ca azi
mă tem doar să-mi las nesupravegheate intențiile
în singurătate totul îți poate scăpa de sub control
totul se poate transforma într-o pojghiță subțire
pe care ai păși cu încrederea zdruncinată că
după toate câte ți s-au întâmplat până acum
ai putea să ratezi chiar și întâlnirea din urmă

și abia atunci ai putea să-ți dorești intens să nu mai stai